Mon verre n’est pas grand, mais je bois dans mon verre (fr. „Paharul nu mi-e mare, dar beau din paharul meu) – versul care constituie o chemare de a fi tu însuți, de a nu căuta să te împăunezi cu penele altuia, de a nu te ascunde îndărătul citatelor, de a nu imita fără rost, fără discernămînt ș.a.m.d., aparține poetului francez Alfred de Musset și face parte dintr-un catren, pus ca dedicație la poemul său dramatic: Cupa și buzele (La coupe et les lèvres). Iată-l în traducere: ”Să zic că pe Byron aș vrea a-l imita. Mă cunoașteți și știți doar că nu e așa, Mi-e groaznic de silă de la alții să iau. Nu mi-e mare paharul, dar din al meu vreau să beau.„ Versul e citat aproape totdeauna în franțuzește și se aplică, în sens favorabil, acelor care refuză să soarbă inspirații din cupe străine; sau dimpotrivă, în mod critic, la adresa celor care n-au nimic original în manifestările lor. Iată un exemplu: ”Sînt de părere că viața pe acest pămînt n-o merită decît originalii; numai ei au dreptul să trăiască. Mon verre nest pas grand, mais je bois dans mon verre a spus cineva... Ce-mi pasă că ai un creier mare și-o minte atotcuprinzătoare, că înțelegi toate, că știi multe, că mergi în pas cu timpul, dacă n-ai o fărîmă care să-ți aparțină, care să fie a ta proprie, un specific al tău„. (Turgheniev, în nuvela Un Hamlet provincial). Echivalentul românesc e zicala: ”Apă să bei din chiar puțul tău" (vezi Proverbe și ghicitori, B.P.T., vol. II, pag. pag. 224). LIT.